Organizaţii partenere:
Partner organisation logos
Finanţat de un grant oferit de RB Pharmaceuticals Ltd, o filială a Indivior PLC

Interviul motivaţional


Interviul motivaţional este o formă de consiliere care vă ajută să vă motivaţi în vederea îmbunătăţirii vieţii dvs., elaborând obiective, planuri şi modificări ale comportamentului dvs. Din anul 2005, un program, numit KISS ("Self-determined reduction of substance use" – [Kompetenz im Selbstbestimmten Substanzkonsum] [Reducerea auto-motivată a consumului de substanţe]), a utilizat aceste tehnici în Germania, Austria şi Elveţia. În cadrul KISS, specialişti instruiţi în domeniul adicţiilor vizează să confere mai multă putere consumatorilor de droguri ce depun eforturi pentru a se abţine complet, pentru ca aceştia să utilizeze mai puţin droguri legale sau ilegale. Pe durata a 12 sesiuni săptămânale individuale sau de grup, se acoperă teme precum păstrarea unui jurnal al consumului, stabilirea unor obiective săptămânale şi identificarea şi gestionarea situaţiilor cu risc înalt. S-a demonstrat că programul KISS ajută persoanele dependente de droguri să reducă cu succes consumul de droguri şi să îşi îmbunătăţească vieţile. Programe similare pot exista în zona în care locuiţi. În cazul în care sunteţi interesat(ă) de acest tip de suport, ar trebui să discutaţi despre aceasta cu medicul dvs.

Terapia cognitiv-comportamentală


Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) se concentrează pe identificarea mecanismelor ce vă determină să consumaţi droguri şi pe deprinderea modului în care le puteţi evita. De asemenea, vă învaţă competenţe de adaptare şi rezolvare de probleme, pentru a vă ajuta să nu mai consumaţi droguri. S-a demonstrat că TCC ajută oamenii să îşi controleze deprinderea de a consuma droguri sau chiar să devină abstinenţi. În cazul în care sunteţi interesat(ă) să participaţi în TCC, ar trebui să discutaţi despre aceasta cu medicul dvs.

Întrebări şi răspunsuri

Man with questions about heroin dependence
R. „Tratamentul meu este alegerea mea” reprezintă o colaborare între mai multe grupuri mari destinate consumatorilor din Europa, în vederea furnizării unor informaţii de calitate cu privire la dependenţa de opioide. Obiectivul nostru este să vă acordăm mai multă putere în luarea celor mai bune decizii – pentru dvs. Conţinutul pentru „Tratamentul meu este alegerea mea” a fost conceput de către PCM Scientific (o companie ce furnizează servicii de instruire în domeniul medical) în parteneriat cu grupurile destinate consumatorilor. Este sprijinit de o bursă de studii acordată de către RB Pharmaceuticals Ltd, o filială a Indivior PLC, care a verificat acurateţea ştiinţifică a conţinutului.
R. TPersoana cea mai indicată pentru a purta această discuţie este medicul dvs. Însă înainte de a face acest lucru, ar fi bine să vă asiguraţi că sunteţi complet conştient(ă) de opţiunile pe care le aveţi şi că ştiţi într-o oarecare măsură care vi se pare cea mai atrăgătoare şi de ce. Acest lucru vă va ajuta să aveţi o discuţie deschisă şi informată cu medicul dvs. şi să vă comunicaţi nevoile şi îngrijorările în mod clar. Acesta poate fi primul pas pe care îl faceţi în procesul recuperării, redobândindu-vă controlul asupra propriului destin. Faceţi clic pe Opţiuni de tratament pentru a citi mai mult. Trebuie să acordaţi atenţie şi să respectaţi şi opinia medicului dvs. – acesta poate şti de ce alegerea pe care o preferaţi dvs. ar putea să nu fie potrivită în acest moment. Alăturaţi-vă medicului dvs. pentru a putea face compromisuri, în cazul în care ideile dvs. despre ce este cel mai bine pentru dvs. nu sunt întocmai aceleaşi. În cazul în care nu înţelegeţi de ce medicul dvs. vă recomandă ceva diferit, rugaţi-l să vă explice recomandarea pe care v-a făcut-o. Dialogul deschis cu medicul dvs. este important pentru ca dvs. să reuşiţi.
R. Aveţi mai multe opţiuni pe care le puteţi explora în secţiunea tratament nemedicamentos. Abstinenţa totală poate presupune multe provocări şi veţi avea nevoie de voinţă şi suport pentru a vă atinge obiectivele. În cazul în care aţi găsit o opţiune de tratament care vă atrage, este important să o discutaţi cu medicul dvs., întrucât acesta vă poate sfătui cu privire la metoda pe care aţi ales-o. Este posibil ca medicul dvs. să nu fie de acord cu dvs. şi să aibe motive întemeiate pentru care consideră că o altă metodă poate fi mai bună. Discuţiile deschise şi înţelegerea reciprocă sunt un pas important în găsirea tratamentului potrivit pentru dvs.
R. Multe persoane apelează la tratamentul nemedicamentos pentru a le fi mai uşor să îşi învingă dependenţa. Frecventarea pe o perioadă lungă de timp a grupurilor de suport vă poate ajuta să vă atingeţi obiectivele, deşi unor oameni li se poate părea greu să respecte aceste programe îndeajuns de mult încât să poată beneficia de pe urma lor. Totuşi, programele diferă şi impun condiţii care s-ar putea să nu se potrivească oricui, astfel încât informarea atentă şi alegerea programului potrivit, fie că este un program în 12 paşi sau un program ce se bazează pe competenţe, sunt foarte importante în îmbunătăţirea şanselor dvs. de reuşită.
R. Pentru ca terapiile ce se bazează pe grupuri de suport să fie eficiente, este necesar să vă luaţi angajamentul pe termen lung că le veţi frecventa regulat. Totuşi, diverse programe de suport au recomandări diferite cu privire la perioada în care trebuie să le frecventaţi. Programele în 12 paşi prevăd ca întâlnirile să aibe loc în mod continuu şi că nu trebuie să vă întrerupeţi participarea. Pe de altă parte, programele ce se bazează pe competenţe vă sugerează să mergeţi la întâlniri timp de câteva luni până la câţiva ani, însă nu presupun ca dvs. să participaţi pe o durată nedeterminată de timp.
R. Nu există o durată „ideală” a tratamentului de susţinere şi ceea ce în prezent poate să vi se pară ideal se poate schimba după începerea tratamentului. Unor oameni li se pare util să îşi facă planuri şi să îşi stabilească nişte obiective, aşa încât să nu simtă că s-au blocat şi că nu pot avansa dincolo de terapia de susţinere, ci că o pot utiliza pentru a atinge nişte scopuri.

De exemplu, vă puteţi gândi că perioada petrecută în terapia de susţinere este o oportunitate prin care vă puteţi remedia alte zone din viaţa dvs. fără să vă îngrijoraţi că aţi putea consuma droguri. Vă va fi mult mai uşor să întrerupeţi tratamentul şi să nu mai consumaţi droguri în viitor, atunci când veţi fi mulţumit(ă) de progresul dvs. şi de direcţia în care a luat-o viaţa dvs. Vă puteţi stabili obiective în jurul acestor zone şi depuneţi efort să atingeţi aceste obiective: unul sau două deodată ar putea fi un început bun. Discutaţi aceste obiective cu medicul dvs., notaţi-le, aşa încât să le puteţi consulta ulterior (unor oameni le place să folosească un jurnal) şi cereţi sfaturi atunci când aveţi nevoie.
R. Nu veţi putea lucra dacă sunteţi inclus(ă) într-un program de reabilitare în condiţii de spitalizare. Dacă aveţi un loc de muncă, s-ar putea să trebuiască să luaţi o pauză. Totuşi, dacă în prezent aveţi un loc de muncă, s-ar putea ca reabilitarea să nu fie cea mai bună opţiune de tratament pentru dvs. Faceţi clic aici pentru a afla mai multe despre alternative.

Deşi s-ar putea să vă doriţi să luaţi o pauză de la servici pentru a putea face dezintoxicarea, nu există niciun motiv pentru care nu ați putea lucra dacă faceți tratamentul de susţinere medicamentos sau tratamentul cu antagonişti de opioide. Va trebui să luaţi în considerare planurile pe care le aveţi în legătură cu serviciul atunci când selectaţi o opţiune de tratament. Administrarea dozelor zilnice poate implica unele provocări. Unele tipuri de tratament vă oferă o mare flexibilitate în această privinţă, pe termen scurt fiind posibilă administrarea unor doze mai rar decât în fiecare zi şi, în multe situaţii, administrarea la domiciliu pe termen lung. În caz contrar, s-ar putea să trebuiască să stabiliţi o metodă prin care să puteţi introduce în programul de lucru deplasările până la o unitate unde primiţi doza, eventual modificându-vă orele de muncă sau identificând un mod în care să puteţi respecta administrarea dozelor în afara programului de lucru.
R. Necesitatea unei doze mari de medicaţie opioidă poate însemna mai multe lucruri, inclusiv severitatea dependenţei dvs. De fapt, în cazul tuturor persoanelor există numeroşi factori care influenţează doza ideală. De exemplu, organismul unor persoane poate descompune anumite medicamente prea repede. Pentru a obţine cele mai bune rezultate în urma tratamentului, trebuie să se administreze mai multe medicamente pentru ca o cantitate suficientă de medicament să ajungă în sistem. În cazul altor persoane, celelalte droguri pe care le consumă pot accelera procesul prin care medicaţia de susţinere este eliminată din organism, astfel încât este nevoie de o doză mai mare pentru a preîntâmpina această problemă. Acestea sunt doar câteva exemple, însă lista tuturor explicaţiilor posibile este foarte lungă. Trebuie să reţineţi un lucru important, şi anume că doza potrivită este cea care vă ajută pe dvs. Nu ar trebui să resimţiţi nevoia imperioasă de droguri sau simptome de sevraj înainte să se apropie ora la care trebuie să vă luaţi următoarea doză. Însă dacă se întâmplă acest lucru, ar trebui să discutaţi cu medicul dvs. despre doza pe care o luaţi.
R. Efectele consumului suplimentar de heroină/opioide variază în funcţie de alegerea pe care aţi făcut-o în privinţa tratamentului. În cazul în care urmaţi un tratament de susţinere, atunci ar trebui să resimţiţi unele efecte ale consumului unui opioid: intensitatea acestora depinde realmente de probabilitatea administrării dozei potrivite de susţinere. O doză suficientă va bloca majoritatea efectelor unui consum suplimentar de droguri. Totuşi, adăugarea unui alt opioid la tratamentul dvs. vă expune riscului unei potenţiale supradoze letale. În cazul în care luaţi un antagonist de opioide (naltrexonă), atunci, în funcţie de doză, nu veţi resimţi niciun efect al opioidului. Totuşi, există oamenii pot muri în încercarea de a depăşi acest efect de blocare, instituit de tratamentul cu antagonişti de opioide.
R. Toate opioidele au efecte nedorite într-o oarecare măsură, iar acestea sunt, de obicei, similare între diversele opţiuni de tratament. Efectele secundare ale tuturor medicaţiilor de susţinere sunt enumerate în detaliu pe această pagină de internet la secţiunea despre terapia de susţinere.
R.Benzodiazepinele sunt medicamente sedative, precum diazepamul sau alprazolamul, care sunt utilizate pentru a trata anxietatea şi insomnia. Pot fi letale în combinaţie cu opioide şi nu ar trebui să fie utilizate niciodată fără recomandări medicale. Combinaţia dintre benzodiazepine şi opioide este depistată cel mai frecvent în cazul deceselor legate de consumul de droguri. În cazul în care sunteţi dependent(ă) de benzodiazepine şi vă este imposibil să renunţaţi la ele, atunci ar trebui să discutaţi cu medicul dvs. – în circumstanţe foarte speciale, s-ar putea să fie posibil să vi se prescrie unele doze mai sigure de benzodiazepine cu acţiune îndelungată, pentru a vă ajuta să vă stabilizaţi consumul.

În acest caz, ați primi sprijin pentur renunţarea la benzodiazepine. În mod ocazional şi din alte motive, medicii vă pot prescrie doze mici de benzodiazepine pe durata tratamentului dvs. de susţinere. În cazul în care vă aflaţi sub monitorizarea medicului dvs., asiguraţi-vă că acesta ştie că urmaţi un tratament medicamentos cu un opioid.

R. Alcoolul nu este recomandat în timp ce primiţi tratament de susţinere cu opioide. Totuşi, pentru unii oameni poate fi dificil să evite complet alcoolul. În cazul în care consumaţi alcool, trebuie să aveţi grijă să fie doar în cantităţi moderate.
R. Da. Este foarte important ca hepatita dvs. să fie tratată: hepatita netratată poate avea consecinţe foarte grave. Trebuie să reţineţi faptul că efectele secundare ale unora dintre principalele tratamente administrate pentru hepatita C pot include depresie, iar interacţiunile cu tratamentul dvs. de susţinere pot da impresia de simptome de sevraj. Toate acestea pot fi gestionate cu sprijinul medicului dvs. Unele medicaţii de susţinere cu opioide prezintă o probabilitate mai scăzută de a interacţiona cu tratamentele administrate pentru hepatita C şi au efecte mai bune asupra dispoziţiei dvs., astfel încât s-ar putea ca acestea să vă fie recomandate de către medicul dvs.
R. Da. Este foarte important ca infecţia dvs. cu HIV să fie tratată: infecţia cu HIV netratată vă poate slăbi sistemul imunitar şi vă poate face vulnerabil(ă) în faţa multor altor infecţii. Deşi există o varietate de medicamente împotriva infecţiei cu HIV, unele dintre acestea pot interacţiona cu tratamentul dvs. de susţinere sau invers. De exemplu, metadona interacţionează cu tratamentele antiretrovirale înalt active (Highly Active Anti Retroviral Treatments - HAART), iar dvs. puteţi necesita o ajustare a dozei. Aceste interacţiuni pot fi gestionate cu sprijinul medicului dvs. Unele medicaţii de susţinere cu opioide prezintă o probabilitate mai scăzută de a interacţiona cu tratamentele care vă sunt administrate pentru infecţia cu HIV şi au efecte mai bune asupra dispoziţiei dvs., astfel încât s-ar putea ca acestea să vă fie recomandate de către medicul dvs.
R. Retragerea tratamentului de susţinere este o decizie importantă şi trebuie să vă asiguraţi că aţi avut o discuţie detaliată pe această temă cu medicul şi consilierul dvs. În cazul în care simţiţi că este un moment potrivit pentru dvs., va trebui să începeţi să vă reduceţi dozele în mod progresiv, după care să parcurgeţi o scurtă perioadă de stabilizare după fiecare reducere a dozei, înainte de a merge mai departe. Cel mai important lucru este să nu vă grăbiţi şi să reţineţi că niciodată nu este prea târziu să vă răzgândiţi. Este mai bine să vă restabilizaţi la doza de susţinere, pe care aţi luat-o anterior, decât să aveţi o recidivă. De asemenea, retragerea acestui tratament poate fi o experienţă foarte diferită, în funcţie de tratamentul de susţinere pe care îl urmaţi, întrucât unele se pot retrage mai uşor decât altele.
R. Da, în general, puteţi schimba majoritatea tratamentelor, deşi unele modificări sunt mai dificil de realizat şi consumă mai mult timp decât altele. Schimbarea buprenorfinei cu metadonă este, de obicei, posibilă, în timp ce schimbarea metadonei cu buprenorfină poate fi mai dificilă datorită caracteristicilor diferite ale celor două medicaţii. Schimbarea buprenorfinei cu buprenorfină/naloxonă se poate face foarte uşor. Din cauza tuturor acestor motive, pacienţii care doresc să poată alege între diverse opţiuni şi au ales să urmeze un tratament medicamentos pot constata că buprenorfina este mai bună ca primă opţiune, deoarece le furnizează mai multă flexibilitate, în cazul în care doresc să o schimbe cu un alt agent. În cazul în care doriţi să vă modificaţi tratamentul, întotdeauna trebuie să vă consultaţi medicul.
R. De obicei este mai sigur pentru femeile însărcinate să respecte sau să iniţieze un tratament decât să îşi asume riscul de a rămâne abstinentă de la consumul de droguri. Ar trebui să puteţi beneficia de îngrijiri de specialitate suplimentare în timpul sarcinii dvs. În cazul în care rămâneţi însărcinată în timp ce luaţi orice medicaţie pentru dependenţa de opioide, întotdeauna trebuie să vă consultaţi medicul.

În prezent, metadona este tratamentul recomandat în timpul sarcinii, deşi puteţi continua tratamentul cu buprenorfină. Nu se recomandă administrarea de buprenorfină/naloxonă în timpul sarcinii, întrucât nu se cunosc efectele naloxonei asupra fătului. Efectele buprenorfinei asupra sarcinii sunt mai puţin cunoscute, întrucât s-au realizat puţine cercetări asupra efectelor sale în timpul sarcinii. Totuşi, mii de copii au fost născuţi de femei care au urmat tratatment cu buprenorfină pe toată durata sarcinii şi nu s-au raportat efecte grave.

Datorită administrării oricărui opioid în timpul sarcinii, copiii se nasc adeseori dependenţi de opioide. La scurt timp după ce se nasc, aceştia încep să manifeste un tip de sevraj, cunoscut drept sindromul abstinenţei neonatale (SAN). SAN poate fi tratat în spital, iar copilul dvs. ar trebui să aibe o stare suficient de bună ca să se poată întoarce acasă cu dvs. în câteva săptămâni.

R. Terapia de susţinere vă poate ajuta să vă controlaţi nevoia imperioasă de droguri şi simptomele de sevraj, însă medicaţia în sine nu poate cauza acele schimbări ale stilului de viaţă care vă vor ajuta să avansaţi către o viaţă curată, fără droguri. Multe persoane care sunt dependente de heroină/opioide se confruntă cu probleme şi provocări în viaţa lor, iar stresul pe care acestea îl cauzează poate declanşa nevoia imperioasă de droguri, conducând la recăderi şi la reluarea consumului de droguri. Suportul psiho-social eg interviul motivaţional sau terapia cognitiv-comportamentală şi consilierea vă pot ajuta să abordaţi aceste probleme şi să produceţi schimbările necesare pentru a preveni recidiva. Într-adevăr, cercetările au arătat că asocierea suportului psiho-social cu medicaţia conduce la o scădere a consumului de droguri şi permite oamenilor să respecte tratamentul, comparativ cu situaţia în care se administrează numai medicamente. Chiar şi suportul din partea prietenilor şi familiei conduce la diminuarea consumului de droguri.
R. Întrucât aţi demonstrat o oarecare vulnerabilitate pentru dependenţă, este posibil să trebuiască să fiţi întotdeauna atent(ă) la consumul de substanţe şi să fiţi precaut(ă) la adresa potenţialelor aspecte care vă pot determina să consumaţi droguri. Totuşi, nu trebuie să credeţi că vă veţi petrece tot restul vieţii dependent(ă) de heroină/opioide. Cel mai important lucru este să recunoaşteţi că este posibil să daţi o bătălie îndelungată, care poate presupune iniţierea unor tratamente de mai multe ori înainte să reuşiţi să ajungeţi unde vă doriţi în ceea ce priveşte controlul asupra vieţii dvs. şi al consumului de droguri. Cu cât sunteţi mai îngăduitor(oare) cu dvs. şi cu cât aşteptările dvs. faţă de tratament sunt mai realiste, cu atât veţi fi mai capabil(ă) să vă respectaţi planul pentru a ajunge unde vă doriţi, mai degrabă decât să vă lăsaţi distras(ă) şi copleşit(ă) de greutăţile pe care le întâlniţi. Şi cu siguranţă veţi întâmpina greutăţi. Dacă vă veţi învinovăţi aspru pentru orice eşecuri sau recăderi, nu veţi face decât să începeţi un cerc vicios: s-ar putea să fiţi mai înclinat(ă) să consumaţi droguri când vă simţiţi abătut(ă) sau deprimat(ă).
R. Medicamentele pe bază de buprenorfină pot fi eficiente timp de 48–72 de ore, în funcţie de doza pe care o luaţi. Va trebui să luaţi o doză dublă din medicaţia dvs. de susţinere pentru a resimţi efectele benefice ale tratamentului dvs. pe durata a 2 zile, la fel cum alimentarea maşinii dvs. cu o cantitate dublă de combustibil v-ar permite să străbateţi o distanţă dublă. Totuşi, la fel cum nu este indicat să umpleţi excesiv rezervorul maşinii, nici dvs. nu trebuie să vă administraţi mai mult decât doza maximă de buprenorfină. Deocamdată, metadona nu se poate administra mai rar decât o dată pe zi, întrucât o doză sigură nu rămâne în organism o perioadă suficientă de timp pentru a fi eficientă mai mult timp. Pentru a afla mai multe despre opţiunile de flexibilizare a tratamentului, inclusiv terapia administrată la domiciliu, consultaţi opţiuni de tratament.
R. Metadona nu a fost asociată cu sevrajul accelerat. De obicei, sevrajul accelerat are loc numai în cazul în care vă luaţi prima doză de buprenorfină sau buprenorfină/naloxonă înainte să prezentaţi simptome de sevraj. Acest lucru se întâmplă deoarece heroina/opioidele din sistemul dvs. sunt înlocuite brusc cu buprenorfină. Pentru a evita sevrajul accelerat, asiguraţi-vă că nu vă luaţi prima doză până când nu resimţiţi simptome de sevraj uşoare până la moderate.

În cazul în care prezentaţi sevraj accelerat, simptomele severe de sevraj pot debuta la 20–40 de minute după prima dvs. doză de buprenorfină şi pot dura până la câteva ore. Medicul dvs. vă poate da medicamente pentru a contribui la atenuarea simptomelor. Administrarea următoarei doze programate nu ar trebui să cauzeze sevraj accelerat, întrucât toate opioidele care au fost în corpul dvs. înaintea primei dvs. doze s-au eliminat.

Dacă deja aţi prezentat sevraj înainte să vă fi luat tratamentul, iar simptomele s-au agravat constant, este posibil ca dvs. să nu fi prezentat sevraj accelerat. Este mai probabil să nu fi luat suficientă buprenorfină sau să nu fi permis comprimatelor să se dizolve complet sub limbă. Acum este momentul să luaţi o altă doză şi să vă consultaţi medicul.

R. Medicul dvs. vă poate oferi un exemplar al broşurii "Tratamentul Meu Este Alegerea Mea".